Vreau separarea, dar el nu vrea

Când ne căsătorim, ne luăm un angajament care se presupune că are o dată nedeterminată pentru a se încheia sau? Doar moartea ne face parte? domnește drept justificare a separării. Am fost aduse la scrisoarea depunerii jurământului din acea mare zi și, pentru moment, iubitorii nu se opresc să se gândească la posibilitatea reală ca această relație să nu funcționeze.

Căsătoria este legătura stabilită între două persoane, prin recunoaștere guvernamentală, religioasă sau socială și care presupune o relație interpersonală de intimitate, a cărei reprezentare arhetipală este conviețuirea, deși mulți pot fi văzuți ca un contract. În dreptul portughez, căsătoria este definită în mod eficient drept contract.

Fiecare proces care implică ceremonia este înconjurat de grijă, vise care implică o dragoste infinită în care dificultățile vor fi depășite, temerile puse deoparte, arome care sunt declanșate la intrarea miresei și mirelui, site-uri web cu fotografii, amintiri ale momentelor fericite, această piață care în jurul căsătoriei susține în continuare speranța iubirii infinite.


Dar în viața reală, căsătoria necesită o mare implicare și toleranță și numai în viața de zi cu zi ne dăm seama cât de dificil este să susținem pilonii unei relații, cum ar fi datarea, unde obligațiile erau mult mai ușor de ocolit.

Conform datelor recensământului din 2010, publicate de Institutul brazilian de geografie și statistică (IBGE), dizolvarea uniunilor conjugale a crescut cu aproximativ 20% în ultimii zece ani în țară. Din 2000 până în 2010, numărul de persoane implicate într-un fel de separare a mers de la 11,9% la 14,6%.

Din anumite motive, când dragostea se încheie, separarea apare ca o cale de ieșire și nu este ușor să presupunem sfârșitul unui angajament care implică atât de mulți factori, cum ar fi familia, copiii, bunurile, prietenii.


În acest proces găsim multă rezistență chiar și din partea partenerului care de multe ori nu dorește separarea. Atunci când femeia ia această atitudine, rezistența este și mai mare, deoarece părinții sunt adesea nesiguri cu privire la noua situație a fiicei lor, ca și cum căsătoria singură ar fi un refugiu sigur, indiferent de problemele prezentate.

Pentru bărbatul care nu este obișnuit să se descurce cu emoțiile sale de cele mai multe ori, procesul este chiar mai rău, pentru că, într-un fel, femeia structurează casa, făcând față multor situații pe care nu și le-a asumat niciodată sau că nu avea nevoie de puțin pentru a participa.

Etajul se deschide, lăsând doar disperarea cu privire la modul de a experimenta acest proces, deoarece decizia de a se separa aduce adesea senzația de eșec, ceea ce face dificilă privirea situației mai obiectiv.


În acest moment, terapia este un aliat important al cuplului, fiind capabil să lucreze cu ambele aspecte care duc la separare, încercând o posibilă reconciliere a cuplului.

Prin introducerea unui terț în relația care nu este contaminată cu nemulțumirile cuplului, cuplul poate arăta ce a construit bine această căsătorie și poate duce la schimbări importante în relație.

Ascultarea reciprocă este ceva care devine dificil și în cadrul unui proces terapeutic, cuplul începe să reflecte și să caute soluții în comun acord, unde învață să dialogheze cu mai multă afecțiune, toleranță, căutând acțiuni eficiente pentru recuperarea căsătoriei.

Relații sexuale cu fostul soț după divorț | Pastor Vasile Filat (Martie 2024)


  • relaţii
  • 1,230